Programarea orientată pe obiecte (POO) este o paradigmă de programare bazată pe organizarea codului în „obiecte” care interacționează între ele. Aceste obiecte sunt instanțe ale unor „clase”, care reprezintă tipuri de date definite de utilizator și care pot conține atât date (atribute), cât și funcționalități (metode). POO permite o abordare mai naturală și intuitivă a dezvoltării software-ului, prin modelarea aplicațiilor ca o colecție de entități independente care colaborează pentru a îndeplini un scop comun.

Principalele concepte ale POO:

1. Clasa:
   • O clasă este un șablon sau o „rețetă” pentru crearea obiectelor. Aceasta definește atributele (proprietăți) și metodele (comportamentele) pe care le vor avea obiectele de acel tip.
   • De exemplu, o clasă „Mașină” ar putea avea atribute precum „culoare” și „viteză”, iar metode precum „accelerează” și „frânează”.
2. Obiectul:
   • Un obiect este o instanță a unei clase. Acesta reprezintă o entitate concretă care poate avea propriile valori pentru atribute și poate apela metodele definite în clasă.
   • De exemplu, un obiect „mașină1” poate fi o instanță a clasei „Mașină” cu atributele „culoare = roșu” și „viteză = 100 km/h”.
3. Încapsularea:
   • Încapsularea se referă la ascunderea detaliilor interne ale unui obiect și la expunerea doar a unui set limitat de informații (prin interfețe publice). Aceasta ajută la protejarea datelor și la reducerea riscurilor de modificare accidentală.
   • Exemplu: într-o clasă „ContBancar”, detaliile interne ale soldului sunt ascunse, iar utilizatorii pot interacționa doar cu metodele „depozitează” și „retrage”, fără a accesa direct soldul.
4. Moștenirea:
   • Moștenirea permite unei clase să preia atributele și metodele unei alte clase. Astfel, putem crea noi clase pe baza unor clase existente, fără a rescrie codul.
   • Exemplu: o clasă „Autovehicul” poate fi clasa de bază, iar clasele „Mașină” și „Motocicletă” pot moșteni proprietăți și comportamente de la aceasta, adăugându-și propriile caracteristici.
5. Polimorfismul:
   • Polimorfismul permite ca obiectele de tipuri diferite să fie tratate în mod uniform printr-un tip comun, având comportamente diferite în funcție de tipul real al obiectului.
   • De exemplu, o metodă „măsoarăViteza” poate fi implementată diferit pentru clasele „Mașină” și „Motocicletă”, dar poate fi apelată într-un mod uniform printr-un pointer sau referință de tipul „Autovehicul”.
6. Abstractizarea:
   • Abstractizarea se referă la ideea de a ascunde complexitatea unui obiect și de a expune doar esențialul. Aceasta face ca interacțiunile cu obiectele să fie mai simple și mai clare pentru utilizator.
   • Exemplu: atunci când folosim un obiect „Mașină” pentru a accelera, nu trebuie să știm detaliile despre motorul sau sistemele interne, ci doar cum să apelăm metoda „accelerează”.

Avantajele programării orientate pe obiecte:

• Modularitate: codul este împărțit în părți mai mici și gestionabile, ceea ce facilitează dezvoltarea și întreținerea.
• Reutilizarea codului: prin moștenire, poți reutiliza și extinde funcționalitatea existentă, economisind timp și resurse.
• Întreținerea ușoară: modificările pot fi realizate într-un loc (într-o clasă) fără a afecta întregul sistem.
• Abordare intuitivă: modelarea obiectelor din lumea reală ajută la înțelegerea și implementarea mai ușoară a programelor.

Exemplu simplu de POO în C++:

#include <iostream>
using namespace std;

// Definirea clasei
class Masina {
public:
    string marca;
    int viteza;

    // Metoda
    void accelereaza() {
        viteza += 10;
        cout << "Viteza a crescut la: " << viteza << " km/h" << endl;
    }
};

int main() {
    // Crearea unui obiect (instanță a clasei Masina)
    Masina masina1;
    masina1.marca = "Toyota";
    masina1.viteza = 0;

    // Apelarea metodei pe obiect
    masina1.accelereaza();
    
    return 0;
}

În acest exemplu, clasa „Masina” are două atribute (marca și viteza) și o metodă (accelerează). Obiectul „masina1” este instanțiat și folosește metoda „accelerează” pentru a-și modifica viteza.

Concluzie:

Programarea orientată pe obiecte este o abordare esențială în dezvoltarea software-ului modern, oferind un mod mai organizat, modular și ușor de întreținut de a construi aplicații complexe. Aceasta ajută dezvoltatorii să creeze software scalabil, reutilizabil și eficient.